Prisa.md - promovarea schimbarilor democratice si calitative in Republica Moldova

Standarde internaţionale

Concluzii:

• Reformele întreprinse de statele în tranziţie sunt privite anume prin prisma realizărilor din sfera justiţiei, eficienţa altor reforme scade în situaţia în care există dubii în ceea ce priveşte independenţa justiţiei şi capacitatea acesteia de a răspunde adecvat stării de lucruri.

• Ţările din Europa de Est în ultimii douăzeci de ani au obţinut realizări importante în procesul de creare a unui sistem de justiţie modern, racordat la standardele europene şi internaţionale. Căile pe care au mers statele în tranziţie au fost diferite, dar la baza reformelor au stat principiile statului de drept, democratic, separarea puterilor, colaborarea şi respectul reciproc al puterilor, promovarea drepturilor şi libertăţilor umane în calitate de valori supreme. Un rol important în obţinerea acestor realizări îl are instituirea unui control democratic asupra structurilor de asigurare a ordinii publice.

• Organismele comunitare şi cele specializate oferă o gamă vastă de standarde aplicabile pentru sfera justiţiei. O bună parte din standardele europene în sfera justiţiei sînt reflectate de legislaţia şi practica naţională, însă există şi aspecte ce nu sînt acoperite suficient cum ar fi transparenţa, utilizarea tehnologiilor informaţionale moderne, înregistrarea şedinţelor, colaborare cu mass-media şi informarea societăţii.

• În Republica Moldova eforturile de implementare a standardelor comunitare au avut caracter fragmentar, cu diverse priorităţi legate de soluţionarea unor probleme ad-hoc, în loc să se desfăşoare sistemic şi planificat. Corespunderea unor standarde europene necesită eforturi umane, materiale şi financiare considerabile, nu numai din partea sferei justiţiei ci a întregului sistem statal, pornind de la educaţia primară şi pînă la procedurile de elaborare a legislaţiei naţionale.

Recomandări:

• Preluarea şi implementarea standardelor internaţionale prin abordări complexe, multisectoriale şi asigurarea acestor activităţi cu resurse materiale, financiare şi umane adecvate.

• Reformele în justiţie necesită abordare strategică, metodologică şi complexă, cu estimare a impactului social, administrativ, financiar. Reformele ad-hoc şi pentru soluţionarea unor probleme curente provoacă deficienţe şi instabilitate a sistemului;

• Propagarea standardelor internaţionale, instruirea justiţiarilor cu referire la acestea, de la general la tematic, pe toate domeniile. Un rol aparte în acest proces îl poate avea Ministerul justiţiei, care datorită atribuţiilor sale, realizează cooperarea internaţională şi instituţională în domeniu.

• Promovarea şi punerea în aplicare a unor mecanisme noi pentru implementarea controlului public în sfera justiţiei, precum şi controlul democratic asupra activităţii organelor de drept la general.

• Introducerea în programele şi curricula de formare iniţială şi continuă a judecătorilor şi procurorilor a subiectelor ce ţin de standardele europene privind rolul societăţii civile în sporirea independenţei, transparenţei şi eficienţei justiţiei.

Independenţa justiţiei

Concluzii:

• Justiţia nu este, deocamdată, tratată egal celorlalte două puteri, cu respectul şi distanţa necesară, ea este considerată de o mare parte a populaţiei a Republicii Moldova a fi parte la implementarea unor decizii politice sau influenţată de factori politico-administrativi.

• Ingerinţele abuzive în sfera justiţiei nu au căpătat un răspuns pe măsură şi nu au fost sancţionate prompt, nu s-au aplicat metode suficiente şi eficiente pentru neadmiterea lor pe viitor.

• Modificările legislative şi mecanismul de numire şi promovare a judecătorilor nu au exclus totalmente influenţele politico-administrative ale puterii executive.

• Activitatea Procuraturii nu corespunde exigenţelor internaţionale, reformele efectuate nu au exclus politizarea acestei structuri şi implicarea ei conform cerinţelor autorităţilor, nu au asigurat independenţa procurorilor.

Recomandări:

• Normele constituţionale cu privire la numirea judecătorilor urmează a fi interpretate astfel încît să constituie o obligaţie de numire a judecătorilor de către Preşedintele Republicii şi Parlament, nu un drept discreţionar al acestora. Corespunzător, legislaţia în domeniu ar necesita prevederi mai clare şi detaliate, cum ar fi stipularea concretă a motivelor pentru respingere, acceptarea principiului numirii „de drept” la expirarea termenului atribuit autorităţii, neimplicarea autorităţilor politice în promovarea şi numirea în funcţii de conducere.

• Justiţia trebuie tratată cu adevărat ca putere separată şi independentă, iar împotriva oricărei ingerinţe trebuie să se reacţioneze atît din cadrul sistemului, cît şi din afara lui, din partea societăţii la general.

• Este necesară limitarea legală mai detaliată a oricăror posibilităţi de influenţă a independenţei şi imparţialităţii  sistemului judiciar, precum şi asigurarea pedepsirii prompte a încercărilor de ingerinţă abuzivă.

• Iniţierea şi promovarea reformei constituţionale şi legislative pentru revizuirea modului de selectare şi numire în funcţie a Procurorului General, a procurorilor de toate nivelele.

• Elaborarea şi adoptarea unui Cod judiciar, care să îmbine actele legislative principale în domeniu.

Autoadministrarea judecătorilor (Consiliul Superior al Magistraturii)

Concluzii:

• CSM nu a devenit un veritabil organ independent, garant al independenţei autorităţii judecătoreşti, în stare să asigure autoadministrarea judecătorilor.

• Reformele permanente afectează funcţionarea CSM şi realizarea adecvată a atribuţiilor acestuia.

• Există interdependenţe şi dublare de atribuţii între CSM, Ministerul Justiţiei, alte autorităţi.

• Recentele reforme vizînd formarea CSM pot avea impact negativ, se revine la posibilităţile de control politico-administrativ al acestei autorităţi, prin intermediul membrilor din afara sistemului judecătoresc.

Recomandări:

• Relaţiile puterii judecătoreşti cu exponenţii puterilor legislativă şi executivă trebuie să fie întreţinute prin intermediul CSM.

• Majoritatea în CSM ar fi recomandabil să fie deţinută de judecători, preferabil aleşi de adunări ale judecătorilor.

• Departamentul de administrare judecătorească trebuie să activeze pe lîngă CSM, legislaţia urmează a fi modificată corespunzător.

Asigurare financiară şi dotări

Concluzii:

• Bugetul justiţiei nu corespunde necesităţilor şi condiţiilor de echitate, sursele alocate nu acoperă cheltuielile necesare, lipsa resurselor afectează activitatea instanţelor şi a judecătorilor, a serviciilor auxiliare.

• Majoritatea sediilor instanţelor de judecată nu sînt adaptare rigorilor şi standardelor moderne, nu asigură condiţii de activitate eficientă.

• Remunerarea şi protecţia socială a judecătorilor şi altor justiţiari nu sînt corespunzătoare şi corelate pe deplin cu rolul şi responsabilităţile acestora.

Recomandări:

• Necesităţile financiare şi materiale pentru justiţie trebuie să fie asigurate cît mai cuprinzător, iar aspectele elementare legate de funcţionarea instanţelor trebuie să fie acoperite plenar, în orice condiţii.

• Promovarea prioritară a Strategiei de finanţare a sistemului judiciar.

• Bugetul destinat justiţiei trebuie să fie stabilit într-o anumită cotă procentuală din PIB, cu posibilităţi de extindere treptată.

• Este necesar un program investiţional pentru justiţie, cu termene şi resurse prestabilite.

Transparenţă, control şi responsabilitate

Concluzii:

• Mass-media continuă să întîmpine deficienţe în accesul la informaţiile despre activitatea sistemului de justiţie.

• Publicul nu este informat suficient despre aspectele funcţionării sistemului judiciar, despre înfăptuirea justiţiei pe cauze de rezonanţă, nici despre mecanismele specifice ale sistemului.

• Transparenţa redusă afectează credibilitatea în instituţiile de drept şi alimentează presupunerile despre existenţa factorilor nocivi (influenţă, corupţie).

Recomandări:

• Perfecţionarea cadrului juridic privind accesul la informaţii.

• Colaborarea instanţelor cu mass-media, informarea publicului despre natura, scopul, limitele şi complexitatea activităţii judiciare. Crearea paginilor web în toate instanţele judecătoreşti şi actualizarea lor permanentă trebuie să constituie o prioritate.

• Finanţarea adecvată pentru activităţile prin care instanţele explică şi conferă transparenţă principiilor şi mecanismelor justiţiei în societate.

• Asigurarea funcţionării birourilor de relaţii cu mass-media, informarea pro-activă a publicului.

• Reducerea nihilismului juridic în societate prin: instruirea juridică pentru crearea conştiinţei de drept; introducerea în învăţămîntul şcolar şi superior a instruirii juridice, în cadrul căreia să se acorde o atenţie semnificativă sistemului judiciar.

Alte recomandări de perfecţionare:

• Elaborarea şi promovarea mecanismului de investire a tuturor instanţelor cu drept de sesizare directă a Curţii Constituţionale, cu participarea cetăţenilor care au iniţiat sesizările.

• Reformarea sistemului judecătoresc astfel încît contenciosului administrativ să i se ofere locul şi rolul cuvenit – de instanţă specializată.

• Iniţierea dezbaterilor publice asupra elaborării şi promovării unui Cod administrativ, care ar contribui la contrabalansarea puterilor în stat.

• Implementarea unor sisteme moderne de monitorizare a performanţei judecătorilor şi a personalului auxiliar.

• Implementarea mecanismelor de unificare a practicii judiciare.

• Abordarea novatorie şi revigorarea instituţiei controlului parlamentar asupra executării legilor.

• Organizarea emisiunilor Radio şi TV la nivel naţional şi regional, dedicate administrării justiţiei în Republica Moldova, standardelor europene pentru apărarea drepturilor omului şi accesului la justiţie, mijloacelor accesibile de apărare a drepturilor cetăţenilor.