![]()
ПРОДВИЖЕНИE РЕФОРМ В ОБЛАСТИ ЮСТИЦИИ, БЕЗОПАСНОСТИ И ОБОРОНЫ
| Jurnal Academic nr.9/ CID NATO | |
| NOŢIUNI GENERALE DE SECURITATE |
Securitatea naţională - prezintă una din priorităţile fundamentale ale statului. Asigurarea securităţii naţionale presupune garantarea integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţii statului. Diplomatul Henry Kissinger menţionase că “politica externă începe cu securitatea”, adică principala prerogativă de politică externă a statului este securitatea naţională. Securitatea naţională conţine două elemente esenţiale: protejarea statului-naţiune, a integrităţii teritoriale; şi, apărarea suveranităţii naţionale a statului. Securitatea denotă capacitatea statului de apărare atît a teritoriului cît şi a populaţiei de pe acest teritoriu. Conform lui Hans Morgenthau, securitatea naţională este conceptual fundamental al statelor, este “minimul irecuzabil pe care diplomaţia trebuie să-l apere cu o putere adecvată fără compromis”.
Concepţia securităţii naţionale a unui stat - reprezintă un sistem de opinii acceptate de societate asupra valorilor statului, intereselor lui, a ameninţărilor la adresa valorilor şi intereselor, precum şi metodele de protecţie a valorilor şi intereselor în faţa pericolelor reale şi potenţiale. Concepţia Securităţii Naţionale a oricărui stat trebuie să conţină răspuns la întrebări ce vizează poziţia politică şi geostrategică a statului în lume, interesele naţionale, aliaţii şi partenerii, vulnerabilităţile, riscurile şi ameninţările la adresa statului şi alte probleme de securitate.
Concepţia reformei militare - reprezintă un complex de idei, obiective, direcţii, principii, sarcini şi mecanisme de perfecţionare a sistemului forţelor armate şi optimizare a modului de asigurare a securităţii militare a statului.
Sistemul de asigurare a securităţii militare a statului - reprezintă un ansamblu de forţe, mijloace şi acţiuni care asigură prevenirea, descurajarea, contracararea şi lichidarea riscurilor, ameninţărilor şi agresiunilor cu caracter militar la adresa suveranităţii, independenţei, unităţii, integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. Elemente ale acestui sistem sînt organele conducerii civile şi militare, forţele şi mijloacele militare, potenţialele de mobilizare, politico-moral, militar-ştiinţific, militar-economic, social şi informaţional ale statului.
Reforma militară - prevede un complex de măsuri politice, economice, juridice, propriu-zis militare, tehnico-militare, sociale şi de altă natură, direcţionate spre reorganizarea calitativă a sistemului organelor conducerii civile şi militare, a Forţelor Armate, a sistemelor de mobilizare şi de asigurare a infrastructurii militare în concordanţă cu condiţiile actuale şi perspectivele geopolitice, social-politice şi economice ale statului.
Doctrina militară – stipulează principiile de bază şi modul în care este concepută asigurarea securităţii militare a statului, precum şi rolul Forţelor Armate în prevenirea situaţiilor de risc, ameninţărilor, crizelor, războaielor şi conflictelor internaţionale prin mijloacele de drept internaţional. Prevederile Doctrinei militare servesc drept călăuză în coordonarea eforturilor autorităţilor publice în domeniul asigurării securităţii militare.
Securitate militară - parte a securităţii naţionale, ce asigură apărarea militară a statului împotriva pericolelor militare externe şi interne prin promovarea politicii de apărare, crearea Forţelor Armate capabile să respingă o eventuală agresiune armată. Securitatea militară are sarcina de a susţine statul împotriva agresiunii externe; să localizeze conflictele armate şi să reprimeze violenţa militară ilegală la frontiera de stat şi în interiorul ţării; să apărare frontierele aeriene; să sprijine organele securităţii de stat, afacerilor interne, protecţiei civile în timpul îndeplinirii misiunilor de asigurare a securităţii naţionale.
Concepţia securităţii naţionale: Comentarii şi opinii ¬
Strategia securităţii naţionale: Comentarii şi opinii ¬
Reforma sectorului de securitate: Analize şi studii ¬
Mai multe Informaţii relevante la subiect ¬