НАТО: В поисках новой стратегии |RO| »»» 

 

NATO – în căutarea unei noi strategii

23 Mar 2009

Valeriu Pleşca, Fundaţia PRISA

Summitul  jubiliar NATO, care va avea loc pe 3-4 aprilie la Strasbourg (Franţa) şi Kehl (Germania) va marca jubileul de 60 de ani al alianţei şi va examina problemele dezvoltării  în continuare a acestei  organizaţii. Un subiect aparte al summitului urmează  a fi adoptarea hotărîrii privind elaborarea unei  noi strategii a securităţii NATO (de menţionat ca ultima a fost adoptată în 1999 la summitul de la Washington, atunci cînd Alianţa număra 16 membri).

Luînd în consideraţie că la reuniunea jubiliară vor fi prezenţi  numai membrii alianţei, e  lesne de presupus că vor fi discutate şi cele mai delicate teme,  ce ţin de organizarea internă a NATO, rivalitatea pentru supremaţia de lider dintre SUA şi UE, extinderea organizaţiei, eficacitatea misiunilor în Afganistan, Irak etc.

Franţa  va impulsiona summitul prin decizia de a reveni  în calitate de membru activ în comandamentul integrat şi structura militară a alianţei, din care a ieşit în 1966 la iniţiativa preşedintelui Franţei Charles de Gaulle, care, încă de da la începutul mandatului său din 1958, era nemulţumit de dominaţia Statelor Unite în alianţă şi de parteneriatul special dintre Washington şi Londra.  Această decizie, sonorizată de preşedintele Nicolas Sarkozy  la 11 martie în cadrul unui colocviu desfăşurat  la Paris, şi salutată de membrii NATO, in special SUA,  de asemenea corespunde şi intereselor  Rusiei, care speră că prezenţa Franţei în structurile de comanda ale  alianţei va impulsiona dialogul NATO – Federaţia Rusă. Comentînd ce l-a determinat să revizuiască hotărîrea lui de Gaulle, Sarkozy a declarat „cei care lipsesc, întotdeauna nu au dreptate. Noi trebuie să fim acolo unde se elaborează normative şi se adoptă hotărîri”. În opinia sa, consolidîndu - şi autoritatea sa în cadrul NATO, Franţa nu-şi va pierde independenţa sa, care a constituit timp de decenii baza politicii sale externe.

Un eveniment  semnificativ care fără îndoială va marca reuniunea din aprilie în special, şi va influenţa strategia viitoare a NATO  în general, s-a produs recent la Washington. Este vorba de nominalizarea de către preşedintele Obama  a lui Ivo Daalder în calitatea de ambasador al SUA la NATO.

Daalder este expert al institutului Brookings, profesor asociat la Universitatea din Maryland, fost consilier al lui Bill Clinton şi al lui Obama în timpul campaniei electorale pe chestiuni internaţionale, ex-director al departamentului european în cadrul consiliului naţional de securitate al SUA în administraţia Clinton, academician, autor al mai multor lucrări şi articole în domeniul politicii externe şi securităţii. Remarcabil este faptul ca Daalder este adeptul şi un promotor activ al extinderii zonei de influenţă a NATO pe alte continente decît spaţiul nord-atlantic, precum şi a concepţiei fondării ligii democraţiilor, care în viitor ar prelua atribuţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Daalder şi alţi oameni politici ca, de exemplu, oponentul lui Obama în campania electorală John Mc Cain, în repetate rînduri au declarat ca imperfecţiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite constă în faptul ca majoritatea din membrii acestei organizaţii sunt state cu regimuri dictatoriale, de aceea ea nu poate face faţă misiunii care i se atribuie, şi nu este în stare să preîntîmpine conflictele şi războaiele ce apar în lume. Conform opiniei lor, în locul ONU ar trebui creat un club al statelor democratice, care ar putea lua responsabilitatea pentru soluţionarea crizelor mondiale, chiar şi pe cale armată, iar la baza acestei noi organizaţii ar trebui să fie NATO.

În articolele sale „Provocările globale NATO”, „Următoarea intervenţie”, „Democraţiile întregii lumi, uniţi-vă”, „Ansamblul democraţiilor: cine şi de ce?”,  Ivo Daalder scrie că NATO nu poate fi o organizaţie strict regională, ea trebuie să gîndească global, iar aşa democraţii neeuropene ca Japonia, Coreea de Sud, Australia, urmează a fi invitate în alianţă ca membri cu drepturi depline.

Numirea noului ambasador american la NATO este mediatizată de experţi şi analişti politici, în special din Federaţia Rusa. Astfel, cotidianul  «Коммерсантъ» din 13 martie prognozează, că la summitul NATO din aprilie Ivo Daalder va avea oportunitatea de a prezenta concepţia sa şi poziţia administraţiei americane statelor – membre ale alianţei. Ziarul mai menţionează ca adeptul concepţiei extinderii alianţei pe contul democraţiilor neeuropene este şi vicepreşedintele american Joe Biden, care a declarat că SUA va susţine candidatura ministrului apărării al Canadei Peter MacKay la funcţia de secretar general NATO. Apariţia unui „neeuropean” în fotoliul tradiţional ocupat de europeni, ar putea simboliza un nou vector al extinderii alianţei - dar deja nu la Est, ci la Vest.

Teoriile lui Daalder pot avea o rezonanţă pe fundalul situaţiei politico-militare şi economice actuale, marcate de criza financiară globală, apariţia noilor provocări şi riscuri, ineficienţa organismelor internaţionale (ONU, OSCE, NATO) în combaterea pericolelor contemporane. În aceste condiţii se conturează două tendinţe: pe de o parte, aspiraţia spre formarea unui nou sistem de securitate colectivă mai balansat şi mai echitabil în cadrul relaţiilor internaţionale, iar pe de alta – extinderea practicii de întrebuinţare a forţei militare în baza deciziilor naţionale  şi in afara mandatului ONU.

În acest context summitul NATO din aprilie se anunţă a fi unul extrem de important, care ar putea marca o nouă etapă în istoria acestei organizaţii şi a relaţiilor internaţionale în general. Este un lucru cert – atît NATO, cît şi alte organizaţii internaţionale (în primul rînd ONU şi OSCE) urmează să se reformeze în cel mai scurt timp în aşa mod ca să poată face faţă noii situaţii geo – politice mondiale, noilor pericole, provocări şi riscuri.

Procesele economice şi politice internaţionale, schimbările aşteptate în aspect global şi regional, vor afecta iminent şi Republica Moldova. În acest context se impune analiza tendinţelor noi pe eşichierul politic mondial şi elaborarea unor politici şi strategii adecvate noilor realităţi. Vorbind la modul concret de o eventuală extindere a NATO şi de o schimbare a statutului acestei organizaţii, e firească întrebarea: care ar trebui să fie în continuare raporturile ţării noastre cu această organizaţie?