Planul IPAP - instrument de integrare europeana 

15 Jun 2008

PLANUL IPAP - INSTRUMENT DE INTEGRARE EUROPEANĂ
ŞI EURO-ATLANTICĂ

Veaceslav Bugai, Fundaţia PRISA 

Prezentare din cadrul seminarului internaţional "Perspectivele Stabilizării Democratice în Vecinătatea de Est a UE şi NATO - cazul Republicii Moldova", desfăşurat de către Institutul European de Studii Politice, 13-15 iunie 2008

Cum am mai afirmat şi anterior - procesul de integrare europeană şi de democratizare a societăţii moldoveneşti nu poate fi deplin fără reformarea şi democratizarea sectorului de securitate. Această axiomă au înţeles-o pe de o parte guvernele ţărilor occidentale iar pe de altă parte şi Guvernul RM cînd a acceptat un parteneriat mai profund cu NATO, semnînd în 2005 Planul Individual de Acţiuni Moldova-NATO (IPAP).
Dar spiritele sau calmat demult (poate chiar prea tare), au trecut deja 3 ani de la lansarea IPAP iar carul reformelor în sectorul de securitate, cum se mai spune în fabula cunoscută, a rămas practic în acelaşi loc.
Amintesc că politica de vecinătate a UE nu conţine careva instrumente de reformare a instituţiilor de forţă, sau implicit a sistemului de securitate şi apărare. Şi atunci partenerii europeni au sesizat situaţia şi NATO a venit cu propunerea sa pentru partenerii interesaţi de a avea un Plan individual de acţiuni cu această organizaţie.
Mecanismul IPAP a fost lansat în 2002 la Sammitul de la Praga, avînd obiectivul de a intensifica relaţiile cu Partenerii şi a lărgi spectrul de subiecte pentru dialog şi asistenţă. Adoptarea acestui mecanism a semnificat într-un fel:
- recunoaşterea caracterului schimbător al Programului PfP;
- necesitatea structurării mai bune a cooperării Partenerilor cu NATO, fără a considera aspiraţiile ţării la calitatea de membru (şi aceasta satisface aşa ţări ca Moldova care deocamdată nu au obiectivul de aderare la NATO);
- necesitatea structurării mai bune a asistenţei NATO către Parteneri.

Republica Moldova era o ţară cheie vizată pentru participare în procesul IPAP (neutralitatea constituţională, anunţări clare de dezvoltare democratică, membră a GUAM, etc.)

Deci, se presupune un dialog intensificat cu NATO în vederea desfăşurării reformelor sectorului de securitate a Republicii Moldova. Dar mă tem să constat că lucrurile nu prea au mers în această direcţie. A existat un entuziasm şi o ascensiune la început, acea zvîcnire din 2005, după care a survenit o adevărată stagnare în relaţiile noastre cu NATO. Nu mă tem să spun acest lucru, deoarece actualmente subiectul NATO a devenit tabu în discuţiile publice, o temă mai puţin favorizată în mass-media şi structurile guvernamentale, mai puţin interesantă în general.

Să vedem ce s-a atins prin această cooperare „intensificată" cu NATO.
Realizările ţin mai mult de nivel operaţional, adică sau realizat subiecte care trebuiau realizate în orice caz, indiferent că exista IPAP sau nu.
Instituirea unui mecanism eficient de implementare a fost un scop atins de catre instituţiile participante la implementarea IPAP. Restructurarea Ministerului Apărării şi a Marelui Stat Major este alt scop atins, dar el este din categoria celor ce nu depindea de adoptarea IPAP. Procesul de restructurare a acestor instituţii a început înainte de a fi lansat IPAP, datorită implementării unui proiect comun finanţat de Guvernul SUA. Urmează un şir de alte rezultate sa spunem aşa, de nivel tactic, dar care nu tind să schimbe ceva radical în actualul sistem de securitate. Sunt un fel de masuri locale din diferite instituţii guvernamentale, dar care nu sunt puse într-un cadru bine gîndit întru schimbarea şi modificarea întregului sistem de securitate a ţării. Acest lucru a apărut doar odată cu adoptarea IPAP, şi anume consolidarea tuturor instituţiilor guvernamentale pentru un singur scop.

Anume acesta este principalul merit de pînă acum al Planului IPAP. S-a produs structurarea procesului de reforme şi aducerea la aceiaşi masă a reprezentanţilor mai multor agenţii guvernamentale implicate în asigurarea securităţii statului, ceia ce este un pas enorm în procesul de desfăşurare a reformelor, aducînd la un numitor comun efortul guvernului pentru asigurarea securităţii statului. Cine este cît de puţin documentat cu acest subiect va spune ca aceasta este într-adevăr o performanţă importantă, acesta fiind şi unul din scopurile principale ale adoptării IPAP. Alta este că acest proces de reforme cam derapează.
Şi aceasta a demonstrat-o adoptarea CSN, mai bine zis procesul bîlbîit prin care a trecut această adoptare. Nu au trecut nici 3 ani de la iniţierea procesului de elaborare a documentului şi Republica Moldova în sfîrşit are o nouă Concepţie a securităţii naţionale. Procesul de elaborare a Concepţiei a fost ca o hîrtie de turnesol care arătat deficienţele şi a demonstrat ineficienţa actualului sistem de securitate a statului, gradul lui de maturitate.
Mă voi opri la Concepţie ceva mai mult deoarece acesta este un document care va sta la baza reformării sectorului de securitate. Adoptarea acestei Concepţii a fost şi ea controversată. Cu toţii cunoaştem că iniţial a existat un alt proiect de Concepţie, care pînă la urmă fără a fi discutat a fost înlocuit cu actuala versiune votată de Parlament.
Sunt de acord cu opinia că primul proiect era voluminos şi conţinea şi elemente ale unei strategii de securitate naţională. Însă cel puţin a fost un proiect care s-a încercat să fie discutat, inclusiv în societate. Ceia ce nu s-a întîmplat cu cel aprobat.
Să vedem ce prezintă noua Concepţie a securităţii naţionale. În linii mari Concepţia securităţii naţionale este o variantă intens ciopîrţită a primului proiect prezentat de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, numai că criteriile după care s-au condus autorii nu sunt prea clare.
Două chestiuni de bază se evidenţiază din start. Accentuarea statutului de neutralitate permanentă a RM şi darea acestui statut a unui rang de axiomă, sau de icoană. Şi a doua este - şi aceasta se vede bine - că peste tot din text s-a exclus cuvîntul NATO, parcă nu datorită cooperării cu NATO a şi fost iniţiată adoptarea acestei Concepţii a securităţii naţionale.
Totodată, unele teze importante pentru demararea reformelor sectorului de securitate au fost scoase din text. De exemplu, în capitolul 1.2 Obiectivele securităţii naţionale şi liniile directorii de bază în asigurarea securităţii naţionale, care este un capitol de bază al Concepţiei dispar aşa linii directorii ca:

▪ menţinerea într-o stare dinamică avansată a proceselor de integrare europeană şi consolidare a relaţiilor cu NATO, precum şi dezvoltarea cooperării cu statele membre ale UE şi NATO;
▪ consolidarea securităţii militare naţionale;
▪ participarea Republicii Moldova la consolidarea securităţii internaţionale.

Sau aşa stipulare din acelaşi capitol: „Republica Moldova porneşte de la principiul că fiecare naţiune are dreptul şi libertatea de a-şi alege căile de asigurare a propriei securităţi, precum şi de la principiul că fiecare naţiune este obligată să nu pună în pericol securitatea alteia".

Al doilea moment care trezeşte multe semne de întrebare este evaluarea riscurilor şi ameninţărilor. Iarăşi subliniez, că nu ştiu care au fost criteriile după care s-au condus autorii proiectului. Or, în esenţă, de evaluarea corectă a acestor riscuri va depinde cum sistemul de securitate va răspunde la ele prin implementarea strategiilor de sector. Deci, acest capitol solicita o analiză complexă a situaţiei şi o responsabilitate imensă. Cum putem explica omiterea subcapitolelor care se referea la presiuni externe şi la vulnerabilităţi (pericole) interne, puncte importante pentru construirea activităţii organelor de asigurare a securităţii interne. Este inexplicabil. Putem doar să presupunem că autorii au hotărît să nu „ne dizgolim" chiar într-atît ca să fim mai atractivi atît pe plan intern cît şi pe cel extern, iar securitatea poate rămînea pe planul doi.
Al treilea moment, se referă la partea militară a securităţii, mai bine zis la lipsa oricăror linii directorii în ceia ce priveşte organismul militar al statului, Forţele Armate, de parcă ele nici nu ar exista. Este greu de imaginat după care principii se vor ghida viitorii autori ai Strategiei Militare Naţionale dacă ele lipsesc cu desăvîrşire în noua concepţie.
Alt moment are tot o conotaţie militară şi se referă la participarea RM în operaţiuni de menţinere a păcii. După cum aţi observat anterior din liniile directorii a fost exclusă stipularea „▪ participarea Republicii Moldova la consolidarea securităţii internaţionale" care de fapt presupunea şi participarea RM în operaţiuni de pacificare. Nu este pe înţeles logica Guvernului, dintr-o parte ne declarăm ţară neutră şi o spunem cu orice ocazie, iar din altă parte renunţăm la operaţiuni de pacificare. Or se ştie, că ţările neutre datorită statutului lor sunt cele mai solicitate să participe în operaţiuni de pacificare. Luaţi exemplul Finlandei, Austriei, Suediei care au centre de menţinere a păcii şi sunt implicate într-un şir de operaţiuni pe tot globul. Sau din altă parte, această ordine de idei confirmă rezultatele unui studiu realizat de mine nu demult potrivit cărora RM declară intenţii dar nu doreşte cu adevărat să participe la operaţiuni de pacificare.

În ceia ce priveşte momentele pozitive ale Concepţiei se poate evidenţia capitolul referitor la reformarea sistemului de securitate. Aici putem găsi definiţii clare referitor la componenţa sistemului care urmează a fi reformat şi actorii principalii care vor participa la proces. Or se ştie, că pînă nu demult se considera că sectorul de securitate şi apărare este exclusiv problema Ministerului Apărării, Serviciului de Grăniceri şi a Trupelor de Carabinieri. De asemenea, se regăsesc referinţe la instituirea unui mecanism de planificare a apărării şi a bugetului, controlului civil asupra sectorului de securitate, etc. În acelaşi timp, nu este clar cum va influenţa reglementarea conflictului transnistrean asupra demarării reformelor şi ce se are în vedere prin măsuri de demilitarizare şi dezarmare, chestiuni care introduc confuz şi incertitudine în realizarea reformei sectorului de securitate.
Daca e să facem un mic rezumat al noii Concepţii apoi putem spune că sunt bine trasate scopurile reformei sectorului de securitate dar lipseşte un set clar de linii directorii şi de pericole şi ameninţări la adresa securităţii naţionale. Adică este oarecum paradoxală situaţia, dacă nu aşi spune chiar altfel.

Totuşi, cum n-ar fi considerată această Concepţie, important pentru demararea reformelor este că ea există. Va depinde mult ce proiecte de strategii vor apare în baza Concepţiei.
Toamna trecută într-o prezentare făcută la seminarul precedent am expus cîteva perspective în ceia ce priveşte realizarea Planului IPAP. Cu părere de rău prognozele s-au adeverit iar situaţia a rămas valabilă şi actuală. Sunt şi vor fi reţineri în timp la implementarea multor acţiuni ale Planului, aceasta fiind anume datorită adoptării întîrziate a Concepţiei securităţii naţionale. Dar principalul moment al implementării IPAP este ca voinţă politică cum n-a fost aşa şi nu este nici acum. Aceasta au menţionat-o şi experţii străini care au fost în vizitele de evaluare a realizării IPAP, subliniindu-se că dacă la nivel de executare este voinţa şi capacităţi de implementare, apoi la nivel politic lipsesc directive clare pentru nivelele inferioare. Ba chiar aşi spune că situaţia s-a agravat. Acesta se vede şi după faptul de cîte ori este menţionată NATO în Concepţia securităţii naţionale, cea mai mare organizaţie politico-militară din lume cu care avem şi un parteneriat intensificat.
Din păcate, se confirmă încă odată faptul că statul Republica Moldova nu s-a maturizat şi nu este capabil să înţeleagă, că realizarea IPAP şi cooperarea constructivă cu partenerii spaţiului Euro-atlantic este în beneficiul ţării, în beneficiul poporului Republicii Moldova. Va mai trebui sa treacă mulţi ani şi să se schimbe generaţii pentru ca să scăpăm de mentalitatea de vasali, ca să gîndim reieşind din propriile interese şi nu ale altora. Bănuiesc, că chiar la nivel de stat nu se înţelege încă, sau nu se doreşte să se înţeleagă, importanţa de a avea un sistem viabil de securitate a ţării, care nu poate fi edificat cu semi-acţiuni aşa cum se procedează în prezent. Şi aceasta spusă se referă nu numai la actuala guvernare ci şi la cele precedente, întrucît ea este boala noastră naţională.
Sper că totuşi tema securităţii naţionale va deveni o problemă actuală şi se va afla în vizorul societăţii, inclusiv a mass-media din ţară.