Prisa.md -

Home »» PRISA • OVERVIEW »» Activities »» Round-table discussion »» Prezentations »» Corneliu Gurin

MASĂ ROTUNDĂ INTERNAŢIONALĂ

Reforma sistemului de justiţie în Republica Moldova. Standarde europene şi realităţi naţionale

15 Jun 2009, Chisinau

Că Moldova nu face excepţie în acest sens, cunoaştem cu toţii, iar pentru a demonstra că instituţiile europene monitorizează strict situaţia, voi reaminti cele cîteva rezoluţii ale APCE şi rapoartele Comisiei europene privind progresul în implementarea Planului de Acţiuni UE-RM:

Rezoluţia 1465 (2005)

Adunarea cere autorităţilor Moldovei, în domeniul Statului de drept:

1.1     să reformeze aparatul judiciar în scopul garantării independenţi şi consolidării eficienţei şi profesionalismului judecătorilor;

1.1.1. să revizuiască legislaţia relativă, în special, la procedurile civile şi penale, la organizarea judiciară, statutul judecătorilor, consolidarea independenţei magistraturii şi executării hotărârilor judecătoreşti;

1.1.2. să revizuiască împuternicirile acordate Procuraturii generale;

1.1.3. să realizeze reforma instituţională (Ministerul Justiţiei, Consiliul superior al magistraturii, Baroul avocaţilor);

1.1.4. să amelioreze condiţiile de muncă ale profesiilor judiciare precum şi instruirea lor şi metodele de lucru; să procedeze astfel încât să dispară corupţia din cadrul sistemului judiciar şi să furnizeze magistraţilor o instruire calitativă.

Rezoluţia 1572 (2007)

Adunarea cere  reformarea judiciarului pentru a garanta independenţa,  eficienţa şi profesionalismul curţilor şi în particular:

- sporirea independenţei prin modificarea sistemului de numire a judecătorilor şi sporirea puterii CSM;

- majorarea semnificativă a numărului de judecători pentru a asigura examinarea cauzelor în termene rezonabile, conform art. 6 al CADO;

- sporirea eficienţei şi profesionalismului judecătorilor prin formarea iniţială ş continuă la INJ;

- implementarea Strategiei de consolidare a sistemului judecătoresc;

- îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, adaptarea şi dotarea sediilor instanţelor;

- reformarea Procuraturii, reducerea competenţelor Procurorului General.

Rezoluţia 1666 (2009)

8. În vederea îmbunătăţirii încrederii în instituţiile democratice ale ţării, Adunarea le cere din nou autorităţilor moldovene, să aplice pe deplin recomandările formulate în Rezoluţia sa 1572 (2007) şi în particular, Adunarea invită autorităţile:
8.4. să crească eficienţa şi profesionalismul instanţelor judecătoreşti şi să consolideze astfel încrederea populaţiei în caracterul efectiv al recursurilor judiciare naţionale contra acuzaţiilor de violare a drepturilor omului.

Raportul de progres al Comisiei comunităţilor europene, decembrie 2006

Este necesară reformarea justiţiei, în particular pentru a-i asigura independenţa, pentru a spori transparenţa şi predictibilitatea judecăţii.

Raportul de progres al Comisiei comunităţilor europene, aprilie 2008

În acelaşi timp, ne ţinînd seama de progresele realizate, implementarea efectivă a reformelor rămâne o provocare. Aceasta reprezintă un adevăr în domeniul reformei judiciare şi luptei împotriva corupţiei.

Raportul de progres al Comisiei comunităţilor europene, aprilie 2009

Moldova a continuat reforma sistemului judiciar pe baza unei strategii adoptate în 2006. Reforma s-a confruntat cu o serie de provocări rezistente la implementare. Principala provocare pentru Moldova rămâne implementarea acestor măsuri legislative, ţinând cont de resursele limitate alocate în acest scop.

STANDARDE UNIVERSALE (ONU):

Pe lîngă documentele universale în materie de drepturi ale omului (Declaraţia Universală şi pactele adiţionale, convenţiile), ONU a fost preocupată şi de aspecte specifice ale justiţiei. Unul din cele mai relevante documente adoptate organizaţie se referă la Principiile fundamentale cu privire la independenţa magistraturii, aprobate de Adunarea generală a Naţiunilor Unite (noiembrie 1985), conţin prevederi deosebit de importante referitoare la astfel de aspecte ca:

• Independenţa justiţiei;

• Libertatea de exprimare şi de asociere a membrilor corpului judecătoresc;

• Competenţa, selectarea şi pregătirea cadrelor pentru justiţie;

• Condiţiile de muncă şi durata deţinerii postului;

• Confidenţialitatea profesională şi imunitatea;

• Disciplina, suspendarea şi eliberarea din funcţie.

STANDARDE EUROPENE

Consiliul Europei este implicat în armonizarea sistemelor juridice europene în toate domeniile dreptului şi asistă statele membre să-şi modernizeze instituţiile, să pună dreptul în serviciul democraţiei, făcînd justiţia mai eficientă. Comitetul Miniştrilor a adoptat numeroase instrumente ce reflectă voinţa de a crea o justiţie mai corectă (echitabilă) şi mai eficientă. Din politica CoE fac parte:

• măsurile de dezvoltare a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor;

• îmbunătăţirea funcţionarii procedurilor privind căile de atac şi de executare a hotărârilor judecătoreşti;

• reducerea gradului de încărcare a instanţelor şi scurtarea termenelor de judecată;

• simplificarea procedurilor, asistenţa judiciară şi îmbunătăţirea eficienţei şi calităţii sistemului judiciar;

• folosirea alternativelor la procedurile “tradiţionale” de rezolvare a litigiilor;

• utilizarea noilor tehnologii informatice etc.

CoE adoptă instrumente universale, obligatorii (convenţiile). Pentru sfera justiţiei cea mai importantă este Convenţia din 1950 pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CADO) şi jurisprudenţa formată de CEDO în baza art.6 al CADO.

CoE a aprobat şi un număr impunător de acte cu caracter de recomandare, care reprezintă principii directoare şi a căror punere în valoare la nivel naţional este apreciată drept aliniere la standardele internaţionale în materie.

Rezoluţii APCE:

• Rezoluţia 5 din 1976 privind asistenţa judiciară în materie civilă, comercială şi administrativă;

• Rezoluţia 8 din 1978 privind asistenţa judiciară şi consultanţa juridică.

Recomandări ale CoE:

• Recomandarea nr. 7 din 1981 privind mijloacele de facilitare a accesului la justiţie;

• Recomandarea nr. 5 din 1984 privind principiile de procedură civilă menite să îmbunătăţească funcţionarea justiţiei;

• Recomandarea nr. 12 din 1986 privind măsurile de prevenire şi reducere a încărcăturii instanţelor;

• Recomandarea nr. 18 din 1987 privind simplificarea justiţiei penale;

• Recomandarea nr. 1 din 1993 privind accesul efectiv la justiţie al persoanelor aflate în situaţie de mare dificultate materială;

• Recomandarea nr. 12 din 1994 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor;

• Recomandarea nr. 5 din 1995 privind introducerea şi îmbunătăţirea funcţionării sistemelor şi procedurilor de apel în materie civilă şi comercială;

• Recomandarea nr. 12 din 1995 privind administrarea justiţiei penale;

• Recomandarea nr. 1 din 1998 privind medierea familială;

• Recomandarea nr. 19 din 1999 privind medierea în materie penală;
• Recomandarea nr. 19 din 2000 privind rolul ministerului public în sistemul judiciar penal;

• Recomandarea nr. 2 din 2001 privind structurarea şi restructurarea rentabilă a sistemelor judiciare şi a sistemelor de informare juridică;

• Recomandarea nr. 3 din 2001 privind serviciile acordate cetăţenilor de către instanţe şi la alte instituţii juridice prin utilizarea noilor tehnologii;

• Recomandarea nr. 9 din 2001 privind căile alternative de soluţionare a litigiilor dintre autorităţile administrative şi persoanele private;

• Recomandarea nr. 10 din 2002 privind medierea în materie civilă;

• Recomandarea nr.14 din 2003 privind interoperabilitatea sistemelor de informare în sectorul de justiţie;

• Recomandarea nr. 16 din 2003 privind executarea deciziilor administrative şi a celor judiciare în materia dreptului administrativ;

• Recomandarea nr. 17 din 2003 privind executarea hotărârilor judecătoreşti etc.

Carta europeană privind statutul judecătorilor (Strasbourg, 8-10 iulie 1998). Conţine prevederi despre:

• Principiile generale referitoare la asigurarea independenţei, imparţialităţii şi competenţei judecătorilor;

• Selecţia, recrutarea şi formarea iniţială;

• Numirea şi inamovibilitatea;

• Desfăşurarea carierei;

• Răspunderea;

• Remunerarea şi protecţia socială;

• Încetarea din funcţie.

CEPEJ - Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (Rezoluţia nr.12 din 2002 a Comitetului Miniştrilor al CoE) are scopul îmbunătăţirii eficienţei şi funcţionării justiţiei în statele membre şi dezvoltării implementării instrumentelor CoE în materie, pentru asigurarea faptului că politicile publice referitoare la instanţe iau în considerare nevoile utilizatorilor sistemului judiciar. Unul din scopurile CEPEJ este şi reducerea congestiei de cauze la CEDO, oferind statelor soluţii eficiente ce ar preveni adresări la Curte şi ar împiedica încălcarea Art.6 al CADO. Dintre documentele recente ale CEPEJ prezintă un interes aparte Lista de criterii pentru promovarea calităţii justiţiei şi instanţelor judiciare (Strasbourg, 2 – 3 iulie 2008).

CCJE - Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (creat de Comitetul de Miniştri al CoE în anul 2000) cu scopul de a consulta CoE în materia independenţei, imparţialităţii şi competenţei judecătorilor. Unul din obiectivele majore al CCJE este implementarea Planului Global de Acţiune pentru Judecători în Europa (adoptat în februarie 2001). Deosebit de relevante la tema standardelor pentru justiţie se prezintă o serie de avize (opinii) al CCJE, cum ar fi:

• Avizul nr.1 (2001) referitor la standardele privind independenţa puterii judecătoreşti şi inamovibilitatea judecătorilor;

• Avizul nr.3 (2002) asupra principiilor şi regulilor privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor şi în mod deosebit a deontologiei, comportamentelor incompatibile şi imparţialităţii

• Avizul nr.6 (2004) asupra procesului echitabil într-un termen rezonabil şi rolul judecătorilor în acest proces, luînd în considerare mijloacele alternative de soluţionare a disputelor;

• Avizul nr.7 (2005) privind “justiţia şi societatea”;

• Avizul nr.9 (2006) privind rolul judecătorilor naţionali în asigurarea unei aplicări efective a dreptului internaţional şi european;

• Avizul nr. 10 (2007) referitor la Consiliul Justiţiei în serviciul societăţii;

• Avizul nr.11 (2008) privind calitatea hotărîrilor judecătoreşti.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

1. Organismele comunitare şi cele specializate oferă o gamă vastă de standarde aplicabile pentru sfera justiţiei.

2. O bună parte din standardele europene în sfera justiţiei sînt reflectate de legislaţia naţională, dar există şi aspecte ce nu sînt acoperite suficient.

3. Eforturile de implementare a standardelor comunitare au avut caracter fragmentar, cu diverse prioritizări legate de soluţionarea unor probleme ad-hoc, în loc să se desfăşoare sistemic şi planificat.

4. Raportarea, uneori triumfalistă, despre adoptarea unor modificări sau reglementări normative „în scopul corespunderii şi implementării standardelor internaţionale” nu constituie argumente suficiente pentru instituţiile comunitare, deoarece aprecierile acestora se fac dintr-o multitudine de factori, rapoartele formale ale autorităţilor reprezentînd doar unul dintre aceştia.

5. Corespunderea unor standarde europene necesită eforturi umane, materiale şi financiare considerabile, nu numai din partea sferei justiţiei ci a întregului sistem statal, pornind de la educaţia primară şi pînă la procedurile de elaborare a legislaţiei naţionale.

6. Politicul întotdeauna va accepta cu greu necesitatea asigurării independenţei reale a puterii judecătoreşti, întotdeauna vor exista tendinţe de influenţare. Însă acceptarea în legislaţie şi punerea în aplicare practică a unor principii şi mecanisme care funcţionează real în ţările cu un nivel ridicat al democraţiei, în care „statul de drept” s-a afirmat şi constituie o necesitate intangibilă, va permite şi justiţiei Republicii Moldova să fie calificată drept corespunzătoare standardelor în materie.

Reieşind din tematica evenimentului, vom sintetiza cîteva recomandări mai importante pentru independenţa justiţiei şi relaţia acesteia cu societatea:

• Justiţia trebuie tratată cu adevărat ca putere separată şi independentă, iar împotriva oricărei ingerinţe trebuie să se reacţioneze atît din cadrul sistemului, cît şi din afara lui, din partea societăţii la general;

• Necesităţile financiare şi materiale pentru justiţie trebuie să fie asigurate cît mai cuprinzător, iar aspectele elementare legate de funcţionarea instanţelor trebuie să fie acoperite plenar, în orice condiţii;

• Remunerarea şi protecţia socială a judecătorilor şi altor justiţiari trebuie să fie corespunzătoare cu rolul şi responsabilităţile acestora;

• Sfera justiţiei trebuie să aibă suficiente posibilităţi şi mecanisme legale suficiente pentru a se autoadministra, întărindu-şi astfel independenţa;

• Statul trebuie să asigure chiar din cadrul învăţămîntului şcolar şi superior, instruirea civică în cadrul căreia să se acorde o atenţie semnificativă sistemului judiciar;

• Este necesară o finanţare a adecvată pentru activităţile prin care instanţele explică şi conferă transparenţă principiilor şi mecanismelor justiţiei în societate;

• Instanţele trebuie să colaboreze cu mass-media, să informeze populaţia despre natura, scopul, limitele şi complexitatea activităţii judiciare.