America vs. restul lumii la summit-ul G20: Aceleasi probleme, aceleasi orgolii ca in 1933
|RO|EN|
America vs. restul lumii la summit-ul G20: Aceleaşi probleme, aceleaşi orgolii ca în 1933
2 Apr 2009
Interlic
Summitul G20 ce se desfăşoară astăzi la Londra anunţă negocieri dure intre americani, care propun deschiderea la maxim a "robinetului" de bani, si europeni, sprijiniţi de asiatici, care consideră că actuala criza va fi ţinută în frîu doar printr-o reglementare mai stricta a "artificiilor" financiare.
Se spune că istoria se repeta. Criza actuala, spun specialiştii, seamănă din multe puncte de vedere cu cea din anii '30. Si atunci ca si acum, recesiunea a fost globala. Si atunci, ca si acum, marile tari ale lumii s-au reunit intr-un summit, coincidenta, tot la Londra. La fel ca si acum, si în anii '30 existau diferenţe majore de percepţie intre americani si europeni.
Summitul de atunci a fost considerat un eşec. În absenta liderului american Franklin D. Roosevelt, care l-a trimis în locul sau pe secretarul de stat, Cordell Hull, delegatiile celor 66 de tari prezente au eşuat în tentativa de a ajunge la un plan eficace de masuri care sa pună capăt crizei care a devastat lumea. Americanii s-au declarat împotriva unui acord de stabilizare a ratelor de schimb, astfel ca cele sase săptămîni de dezbateri au eşuat în tentativa de a relansa comerţul mondial.
Summitul ce are loc, astăzi,în capitala britanica, sta tot sub semnul divergentelor. Americanii, care au pompat 787 de miliarde de dolari în reanimarea propriei economii, cer tarilor lumii sa facă la fel, sa investească mai mult pentru a elimina activele toxice care au pus pe butuci sistemul financiar mondial.
Europenii, sprijiniţi de chinezi si japonezi, nu par a fi insa dispuşi sa investească mai mult în salvarea băncilor sau firmelor care "s-au înfruptat prea mult din borcanul cu miere al afacerilor speculative", după cum s-a exprimat, plastic, preşedintele francez Nicolas Sarkozy.
Contrapropunerea europenilor vizează o reforma din temelii a reglementarilor financiare mondiale, care sa elimine, pe viitor, din start, speculaţiile financiare în genul afacerii suprime si sa scoată la lumina afacerile din paradisurile fiscale,în care, potrivit experţilor, se plimba cel puţin jumătate din toţi banii din lume.
La fel ca la summitul din '33, tensiunile dinaintea conferinţei au atins punctul culminant. În '33, proaspătul preşedinte american Franklin D. Roosevelt a ales sa nu participe la summit, pe fondul neînţelegerilor. Acum, preşedintele francez Sarkozy, ameninţa că daca nu se va ajunge la un acord privind reglementările financiare, va părăsi summitul.
Nici noul preşedinte american, Barack Obama, nu pare dispus sa facă prea multe concesii, declarînd, miercuri, intr-o conferinţa de presa, că "daca dorim revenirea creşterii economice, Statele Unite nu pot fi singurul motor, toata lumea trebuie sa urmeze acest ritm".
Gazda reuniunii G20, premierul britanic Gordon Brown, încearcă sa salveze situaţia, arătîndu-se "convins" că preşedintele Franţei nu va părăsi masa negocierilor, aşa cum a avertizat.
"Sunt convins că preşedintele Sarkozy va fi aici la dineul final si va rămîne pana la sfîrsit", a spus Brown. La rîndul sau, cancelarul german Angela Merkel apelează la argumente raţionale. "Vom reacţiona cu adevărat la gravitatea situaţiei sau vom încerca sa respingem si sa înfrumuseţăm lucrurile?", se întrebă retoric ieri Angela Merkel, înainte de a pleca spre Londra. Ea declara, pe de alta parte, că nu este de acord cu "politica scaunului gol", cu care ameninţa preşedintele francez, precizănd că "numai acela care participa la dezbatere poate influenta rezultatele".
Preşedintele american, Barack Obama, crede insa că se va ajunge la un acord, iar summitul va fi un succes.
Mai mulţi bani sau mai multe reguli?
Dilema majora ce guvernează reuniunea statelor G 20, ce concentrează 90% din bogăţia mondiala (G8, Uniunea Europeana si marile tari emergente, intre care India, China si Brazilia) se refera la modul în care trebuie intervenit pentru aplanarea crizei mondiale.
Americanii mizează pe susţinerea financiara a economiilor, cerînd Europei si celorlalte mari tari ale lumii sa ajute economia cu mai mulţi bani lichizi. Obama cere, printre altele, o triplare a fondurilor aflate la dispoziţia FMI (250 mld.euroînprezent), în timp ce europenii nu mai par a fi dispuşi sa facă niciun pas în acest sens, suspectînd SUA că încearcă sa "exporte criza".
Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela Merkel au declarat, în repetate rînduri, că vor sa vadă mai întîi ca cele 400 de miliarde de euro investite de tarile UE în economie (3,3% din PIB-ul Uniunii) vor avea efectul scontat.
La ultima reuniune a UE, europenii au făcut insa un compromis fata de americani, anunţînd că sunt dispuşi sa investească în dublarea fondurilor Fondului Monetar Internaţional, pentru a sprijini financiar tarile ce se lupta cu criza.
Europenii cer, pe de alta parte, o reglementare mai stricta a fondurilor speculative, asa numitele "hedge funds" si a paradisurilor fiscale precum cele din Liechtenstein, Andorra sau Monaco. Europenii cred că multe din "bubele" actualului sistem financiar tin de speculaţiile facute prin astfel de metode, cerînd o reglementare mai stricta a acestora si o relaxare a politicii secretului bancar.
Argumentele europenilor sunt susţinute si de uriaşul scandal financiar ce a explodat anul trecut în Germania si Franta, în jurul unor transferuri bancare neimpozitate în Lichtenstein si de "bomba" lansata recent de Royal Bank of Scotland care a recunoscut ca, în perioada sa de glorie, a derulat cel puţin 25 de miliarde de lire intr-o schema internaţionala complexa de evitare a taxelor, lăsînd o gaura de peste 500 milioane de lire în veniturile trezoreriilor din Marea Britanie si Statele Unite.
"Razboiul" declanşat de Franta si Germania împotriva speculanţilor financiari si evaziunii fiscale a determinat tari precum Luxemburg, Austria sau Belgia sa-si relaxeze politica secretului bancar. Inclusiv Elvetia, "bancherul mondial" despre care se afirma că detine o treime din averea privata a lumii, a anunţat că este dispusa sa relaxeze clauzele legii bancare aflată în vigoare din 1934, si care punea la loc de cinste secretul bancar.
Europenii mai vor, pe de alta parte, sa impună un acord mondial privind încadrarea remuneraţiilor sectorului financiar, supravegherea agenţiilor de rating si intensificarea supravegherii transfrontaliere a companiilor de asigurări si a băncilor pentru a se evita, pe viitor "derapaje" în genul creditelor "suprime".
China propune o monedă mondială
În cadrul summitului G20, China va propune o adevărata revoluţie financiara, prin lansarea unei monede internaţionale de rezerva, stabila si puternica, care sa acţioneze în astfel de situaţii de criza.
Zhou Xiaochuan, guvernatorul Băncii Centrale de la Beijing, a postat pe site-ul Băncii Populare a Chinei un material în care prezintă avantajele unei astfel de monede mondiale.
Chinezii au ajuns la concluzia că este nevoie de un astfel de demers, în condiţiile în care işi vad rezervele valutare, evaluate la 2.000 de miliarde de dolari, ameninţate de pericolul inflaţionist.
Moneda ar trebui sa joace rolul drepturilor speciale de tragere (DST), introduse de FMI în 1969, si care sa se raporteze la un cos de mai multe valute.
Ideea nu este una noua, fiind vehiculata si în trecut, inclusiv de economişti celebrii precum John Keynes. Inclusiv ruşii au încercat sa propună rubla ca valuta mondială, iar preşedintele Kazahstanului, a vorbit despre "acmetal", o moneda sub egida ONU, a cârei denumire ar reprezenta o combinaţie intre cuvîntul grec "acme" (nivelul de vîrf al unei dezvoltări) si "capital".
Cum era de aşteptat, americanii s-au declarat împotriva unei astfel de propuneri, considerînd că dolarul este puternic, iar criza economica a intrat deja în faza de convalescenta.
Protecţionism vs. globalizare
Dincolo de dilema legata de masurile necesare pentru aplanarea crizei economice mondiale,încadrul summit-ului G20 de la Londra se va discuta si o alta mare problema - cea a zidului protectionist pe care tarile lumii il construiesc în tentativa de a se proteja în fata efectelor crizei.
In ciuda apelurilor repetate din ultima perioada, tot mai multe tari au ales sa ia masuri anti-criza menite sa ajute economiile proprii în faţa importurilor de produse si forţa de munca.
In Statele Unite, controversata clauza "Buy American", promovata de republicani, militează pentru evitarea importurilor de otel si beton necesare planului de construcţii edilitare declanşat de noul preşedinte Barack Obama. În Franţa, pe de alta parte, guvernul a aprobat un ajutor de 6 miliarde de euro pentru companiile Renault si Peugeot Citroen, cu condiţia de a continua sa producă în Franţa si a menţine numărul de salariaţi.
In fata unor astfel de masuri, ce sunt privite de mulţi ca încălcări flagrante a legilor comerţului mondial, liderii G20 vor încerca sa ajungă la un acord ce sa statueze pana unde se poate merge cu masurile protecţioniste.
"Criza financiara nu trebuie sa fie o scuza pentru o refugiere în protecţionism, ci trebuie sa fie considerata mai degrabă ca 'naşterea dificila' a unei noi ordini mondiale", a declarat recent premierul britanic Gordon Brown.
Japonia a dat deja ferm tonul: işi va exprima în faţa celorlalţi membri ai clubului G 20 opoziţia fata de orice fel de protecţionism, potrivit asigurărilor date de ministrul de finanţe, Shoichi Nakagawa. Si Germania transmite un mesaj asemănător. Astfel, ministrul german de finanţe Peer Steinbrueck, va pune accentul pe acest subiect, pentru că "neliniştea din cauza tendinţelor protecţioniste este din ce în ce mai accentuată".
Sursa: www.interlic.md
