Prisa.md -

Home »» COMMENTS »» folder: The National Security Strategy »»» »» The National Security Strategy or "ostrich policy" in front of russian occupants |RO| »»»

|RO|EN|

Strategia Securităţii Naţionale sau tactica struţului în faţa ocupantului rus

16 ianuarie 2009

Sergiu Praporşcic, cotidianul naţional "FLUX"

România şi Ucraina – suspectate că n-ar avea respect pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Rusia – în afara oricărei suspiciuni.

Comisia Naţională pentru elaborarea Strategiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova a făcut recent public textul „Strategiei Securităţii Naţionale”, iar Centrul de Documentare şi Informare NATO de la Chişinău a organizat, miercuri, chiar o dezbatere cu participarea comunităţii de experţi pe marginea acestui document. Fără a fi mari experţi în domeniul securităţii naţionale, putem observa o lacună gravă, de fond, în textul Strategiei, care este de natură să descalifice total Republica Moldova în faţa comunităţii naţionale, în cazul în care ea va fi adoptată de către Parlament. Documentul nu spune nici măcar un cuvânt despre necesitatea retragerii trupelor ruse, staţionate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, care constituie, de fapt, principala ameninţare a securităţii naţionale a ţării noastre. Nu ştim care au fost motivele care i-a determinat pe membrii Comisiei Naţionale, în frunte cu premierul Zinaida Greceanâi, să elaboreze un asemenea text, care, cel puţin, nu constată că o parte a teritoriului nostru naţional se află sub ocupaţie străină. Astfel, proiectul Strategiei Securităţii Naţionale lasă impresia că retragerea trupelor ruse nici nu se regăseşte printre obiectivele autorităţilor statului.

Moldovenii s-au deprins cu ocupaţia militară rusă?

Este adevărat că, dacă autorii textului ar fi stipulat expres că „Moscova trebuie să-şi retragă imediat şi necondiţionat trupele staţionate ilegal pe teritoriul ţării noastre”, asta nu înseamnă că ruşii s-ar fi conformat imediat. Nu, ei ar fi continuat să sfideze prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi ale dreptului internaţional. Dar reiterarea în textul Strategiei a necesităţii retragerii trupelor ruse ar fi demonstrat consecvenţa autorităţilor în afirmarea interesului nostru naţional în faţa comunităţii internaţionale, care a fost formulat chiar de conducerea ţării - „Republica Moldova – un stat prosper, democratic, integru şi independent, membru al Uniunii Europene” – şi care este imposibil de realizat fără retragerea ocupanţilor ruşi. Acum, partenerii occidentali ai Republicii Moldova, analizând textul acestei Strategii a Securităţii Naţionale, vor constata că moldovenii s-au deprins cu ocupaţia rusească, pe ei nu-i mai deranjează prezenţa trupelor ruse pe malul stâng al Nistrului, nu-i mai deranjează că se află sub cizma Moscovei. De ce atunci să-i deranjeze pe ei, pe occidentali, de ce ar trebui ei să se ostenească să pledeze cauza noastră în dialogul şi negocierile cu Federaţia Rusă, dacă noi nu mai vrem să o facem?

Strategia – un mesaj prost pentru partenerii occidentali

Vom aminti că, în mai 2008, Parlamentul a adoptat Concepţia Securităţii Naţionale. Atunci, deputaţii creştin-democraţi au refuzat să voteze legea respectivă, pentru că ea prevedea „retragerea trupelor străine din teritoriul Republicii Moldova”, fără a preciza că este vorba de forţe militare ruse. Iată că, între timp, lucrurile s-au înrăutăţit: Strategia, care este un document ce defineşte cadrul de aplicare a Concepţiei, este de o calitate mult mai proastă. În general, Parlamentul ar face mai bine dacă nici nu ar vota-o, cel puţin, nu am transmite un mesaj prost partenerilor occidentali.

Strategia menajează ocupantul rus

Mai sunt încă alte câteva greşeli grave în textul Strategiei. Spre exemplu, în capitolul „Cooperarea la nivel bilateral în domeniul securităţii” se stabileşte cadrul de colaborare pe această dimensiune cu Federaţia Rusă: „Dezvoltarea cooperării bilaterale cu Federaţia Rusă va continua în spiritul istoric de prietenie şi cooperare, în conformitate cu prevederile Tratatului politic de bază, care corespunde intereselor popoarelor ambelor state. Republica Moldova va direcţiona politica sa în vederea realizării potenţialului constructiv al relaţiilor bilaterale în sfera politică, economică, socială, energetică cu Federaţia Rusă, precum şi a soluţionării problemei transnistrene, în baza respectării independenţei, suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale”. După cum vedem, – niciun cuvânt despre trupele armate ruseşti. În schimb iată ce prevede Strategia cu privire la colaborarea pe dimensiunea de asigurare a securităţii cu România şi Ucraina, care, spre deosebire de statul agresor, Federaţia Rusă, ne sunt ţări-prietene: „Republica Moldova va promova un parteneriat durabil şi constructiv, consultări pe probleme internaţionale de securitate, schimb de informaţii cu statele vecine, Ucraina şi România, pornind de la poziţia că valorile europene comune, respectul pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială trebuie să domine aceste raporturi. În context, Guvernul va continua eforturile în vederea încheierii tratatelor politice de bază şi de frontieră cu România, precum şi a securizării în continuare a frontierei pe segmentul transnistrean”. Este total inopinat să menţionezi că „independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială trebuie să domine raporturile” cu România şi Ucraina, în condiţiile în care cele două state s-au manifestat până în prezent ca cei mai devotaţi susţinători ai independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, şi să nu spui nimic despre necesitatea de a construi o relaţie pe aceste principii cu Federaţia Rusă, care sfidează în mod cinic şi independenţa, şi suveranitatea, şi, mai ales, integritatea teritorială a ţării noastre.

Vrăjitorii şi artificii guvernamentale în vederea reglementării transnistrene

Un capitol lung şi lăbărţat este cel cu referire la „reglementarea conflictului transnistrean şi reintegrarea ţării”. Acesta înşiră pe o pagină întreagă tot felul de artificii şi vrăjitorii la care ar urma să recurgă Guvernul, insuflate tot de către agenţii ruşi infiltraţi în tot felul de organisme internaţionale, în vederea reglementării transnistrene, cum ar fi „măsuri de întărire a încrederii şi securităţii între cele două maluri”, „crearea unui climat mai favorabil pentru desfăşurarea procesului de reglementare a conflictului transnistrean şi reintegrare teritorială a ţării”, „edificarea şi dezvoltarea instituţiilor societăţii civile, promovarea valorilor democratice şi europene, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului” – care ori nu vor putea fi realizate din cauză că se opun autorităţile separatiste, ori nu vor avea niciun efect decât cel de a fi cheltuit în van câteva zeci de milioane de lei din Bugetul de Stat. În schimb, în acest capitol nici măcar nu se menţionează că reglementarea conflictului transnistrean poate fi efectuată doar în baza prevederilor Legii din 22 iulie 2005 cu privire la principiile de bază ale statutului special al raioanelor din stânga Nistrului. Este extrem de important acest detaliu, pentru că o rezolvare a conflictului transnistrean în afara acestei legi este de natură să afecteze grav securitatea statului nostru, chiar poate să pună în pericol existenţa lui.

Să ne amintim că, la finele anului trecut, preşedintele Vladimir Voronin a acceptat să se întâlnească cu Smirnov la Tiraspol, ca să-i explice, după cum afirma însuşi şeful statului, că diferendul transnistrean poate fi soluţionat doar în baza acestui document. Iată însă că autorii Strategiei nici măcar nu au dorit să menţioneze denumirea acestei legi, care, alături de Constituţie, este singurul scut juridic eficient împotriva transnistrizării ţării noastre şi a intrării ei totale sub dominaţia rusească.

Nu mai vorbim despre faptul că Strategia nu prevede nimic pentru asigurarea securităţii informaţionale în condiţiile în care spaţiul mediatic din Republica Moldova este controlat de mass-media Kremlinului.

Strategia Securităţii Naţionale - o breşă în securitatea Republicii Moldova.

Unii dintre experţi care s-au pronunţat în favoarea acestei Strategii au menţionat că aceasta, chiar dacă conţine un şir de lacune, este de apreciat pentru faptul că menţine cursul de integrare europeană a Republicii Moldova pe dimensiunea politicilor de securitate. Mai corect ar fi să spunem că această strategie conţine o retorică proeuropeană decât acţiuni concrete care să aibă o finalitate strict determinată. Iar prin faptul că tolerează ocupaţia rusă, Strategia este una total antieuropeană. Altfel ar trebui să admitem că am putea fi acceptaţi în Uniunea Europeană împreună cu armata rusă. Aceasta este însă o absurditate, la fel ca şi Strategia Securităţii Naţionale. Acum nu ne rămâne decât să sperăm că această absurditate nu va deveni lege.
Sursa: www.flux.md