Permanent neutrality - a step forward for European integration |RO| »»»
Neutralitate permanentă, un pas înainte pentru integrarea europeana
20 May 2008
Valeriu Pleşca, Fundaţia PRISA
Recent, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat în prima lectură Legea pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova. Este un document de o importanţă majora pentru ţara noastră deoarece se încadrează pe deplin în tentativele de modernizare a cadrului normativ al Republicii Moldova din perspectiva aderării la standardele europene şi internaţionale şi crearea unor condiţii favorabile pentru soluţionarea unor probleme stringente de ordin intern şi extern.
În perioada cînd exercitam funcţia de ministru al apărării al Republicii Moldova, am participat la lucrările Comisiei pentru elaborarea Concepţiei securităţii naţionale care a fost creata prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 374-IV din 22 decembrie 2005, fapt care îmi permite să afirm că acest document a fost elaborat ţinîndu-se cont de experienţa pozitivă în domeniu a mai multor state printre care menţionez ţările baltice, Ungaria, Georgia, Polonia, Macedonia, Bulgaria, Cehia, Finlanda, Austria şi Suedia. În procesul de analiză a acestor experienţe Ministerul Apărării a apelat şi la sprijinul unor centre de analiză specializate şi cercetători notorii din Republica Moldova, Marea Britanie, SUA, Germania şi Canada. În aceste condiţii pot să afirm că lucrul asupra Concepţiei a avut un caracter transparent, cu participarea unor personalităţi marcante şi s-a bazat pe examinarea unor bune practici în domeniul securităţii naţionale, a studiilor importante menite să răspundă riscurilor, pericolelor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, să elucideze schimbările produse pe plan naţional, regional şi global, să formuleze principii noi de elaborare şi implementare a politicilor în domeniul securităţii naţionale.
În acest context sunt puţin convingătoare afirmaţiile acelor persoane şi forţe politice care pun la îndoială caracterul transparent al lucrului asupra elaborării Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova. De asemenea, este greu de crezut în bunele intenţii ale acelor care pun la îndoială oportunitatea elaborării unui astfel de document şi contrapun principiul neutralităţii permanente (principiu constituţional şi una din ideea de baza a Concepţiei) aspiraţiilor de integrare europeana a Republicii Moldova. În această ordine de idei aşi dori să amintesc criticilor Concepţiei faptul că noul document are menirea să completeze acel vacuum care s-a creat odată cu epuizarea, în mare măsură, a efectelor juridice ale Concepţiei securităţii naţionale, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.445-XIII din 15 mai 1995, de asemenea elaborarea Concepţiei constituie un obiectiv prevăzut de Planul Individual de Acţiuni din cadrul Parteneriatului Republica Moldova - NATO privind perfecţionarea bazei politico-juridice a sistemului de securitate naţională şi de apărare ale Republicii Moldova.
La rîndul său, contrapunerea ideilor de bază din Concepţie aspiraţiilor de integrare europeana a Republicii Moldova este lipsită de temei. Fac această afirmaţie pornind de la experienţa unor state membre ale Uniunii Europene. Fiind recent într-o vizita în Austria şi Germania, am avut posibilitatea să discut cu reprezentanţii unor prestigioase centre de investigaţie în domeniul relaţiilor internaţionale şi securităţii naţionale. Făcînd referinţă la procesele geopolitice ce se produc în Europa de Est şi Sud-Est colegii din Austria şi-au expus opiniile privind perspectivele integrării europene ale statelor din regiune pornind de la faptul că accederea unei ţări în Uniunea Europeana reprezintă un act legal complex, care implica schimbări profunde în competenta organelor de stat, în legislaţia naţională şi implicit în Constituţia tării. Referindu-se la Republica Moldova colegii austrieci au făcut trimitere la experienţa Austriei în domeniul asigurării securităţii naţionale, bazată pe principiul neutralităţii permanente, şi aderării acestei ţări la Uniunea Europeana, experienţă care poate fi luata în calcul de Moldova.
Experienţa acestei ţări a îmbogăţit considerabil practica contemporană a instituţiei neutralităţii permanente cu elemente noi, demonstrînd că fiecare ţară trebuie sa-şi propună o formă proprie a neutralităţii care să răspundă necesitaţilor de ordin intern şi extern ale statului şi poate să se modifice în timp.
Austria a dovedit cu prisosinţă că statutul de neutralitate permanentă nicidecum nu limitează cîmpul de acţiune a statului, inclusiv în relaţiile internaţionale. Austria se conduce după Constituţia din 1929, care a fost repusa în vigoare la 1 martie 1945, punîndu-se, astfel, bazele celei de a II-a Republici, deşi ţara a fost împărţita în patru zone de ocupaţie. În mai 1955 a fost semnat la Vena un act important care angaja Republica Austria în constituţionalizarea neutralităţii sale sub forma unui tratat de stat (Staatsvertrag) şi nu a unui simplu tratat de pace. Acest document restabilea suveranitatea Austriei însa nu conţinea prevederi privind statutul de neutralitate permanentă a acesteia. În octombrie 1955, Parlamentul a votat Legea Constituţională asupra neutralităţii permanente a statului austriac, care a fost recunoscută de cele patru mari puteri (Anglia, Franţa, SUA şi Uniunea Sovietica) printr-un acord încheiat intre acestea şi Austria. Ulterior, statutul de neutralitate a fost recunoscut şi de către alte state. Acest fapt nu a împiedicat Austria să fie din ce în ce mai mult implicata în afacerile europene şi internaţionale, bucurîndu-se de o stabilitate interna.
In decembrie 1955 Austria devine membru al ONU şi participă la mai multe operaţiuni de menţinere a păcii, fără a considera că aceasta ar fi în contradicţie cu statutul sau de neutralitate permanentă. În special trebuie remarcate eforturile Austriei în asigurarea securităţii şi apărării în Balcani.
Statutul de neutralitate permanentă a permis Austriei să devina un important centru de influentă al politicii internaţionale. Vena a devenit sediul mai multor organizaţii internaţionale cum ar fi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomica, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala, Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, şi loc de întruniri şi negocieri diplomatice.
Neutralitatea permanenta n-a însemnat interzicerea semnării tratatului de adeziune a Austriei la Uniunea Europeana în 1995, situaţia internaţională modificîndu-se radical pe parcursul celor patru decenii. Aderarea Austriei la UE nu a însemnat pierderea statutului de neutralitate, deşi au fost efectuate mai multe amendamente la Constituţie care se refereau în special la participarea diferitelor organe ale statului la procesul de decizie al Uniunii. Membru al UE, Austria participă nu numai în acţiunile politice, dar şi la cele armate ale ONU, statutul de neutralitate oferindu-i posibilitatea sa-şi lărgească şi adîncească influenta în relaţiile internaţionale şi în sistemele europene regionale de securitate colectiva.
Vitalitatea neutralităţii Austriei se datorează inclusiv faptului că acest statut a fost recunoscut de marile puteri şi alte state ale lumii. În această ordine de idei, ţinem să menţionam că Republica Moldova, deşi în anul 1994, odată cu adoptarea Constituţiei, îşi declară statutul de neutralitate permanentă, acesta nu este recunoscut sau garantat de către nici un stat al lumii. Consider, pornind de la analiza experienţei mai multor state în acest domeniu, ca şi ţara noastră ar trebui să depună eforturi pentru a-şi consolida neutralitatea prin recunoaşterea acesteia de marile puteri şi alte state ale lumii. În condiţiile unei neutralităţi permanente recunoscute pe plan internaţional se vor crea condiţii favorabile pentru fortificarea stabilităţii interne, depăşirea tendinţelor separatiste (inclusiv, vor fi create condiţii favorabile pentru soluţionarea diferendului transnistrean), dezvoltarea economica prin atragerea investiţiilor străine, consolidarea statutului ţării pe arena internaţională şi diminuarea tendinţelor iredentiste din partea oricărui alt stat.
În concluzie doresc să subliniez că Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova reflecta în mod explicit evaluarea realistă generala a mediului de securitate pe plan naţional şi internaţional în care operează Republica Moldova, defineşte obiectivul politicii statului în domeniul securităţii naţionale şi liniile directoare în acest domeniu, valorile general umane şi principiile ce urmează a fi promovate şi protejate de stat şi reconfirma ireversibilitatea cursului de integrare europeana a ţării.
Pentru acei care şi-au manifestat rezerve faţă de acest document le-as propune să formuleze opinii şi sugestii care vor putea fi luate în considerare de legislatori în cea de-a doua lectura a documentului. Numai în acest mod ne vom putea aduce contribuţia la consolidarea statului Republica Moldova şi vom face un pas ferm pe calea realizării dezideratului de integrare europeana.