Considerations on the National Security Concept of the Republic of Moldova |RO| »»»
Consideraţiuni privind Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova
Vitalie GROSU, dr. în Ştiinţe politice, lector universitar
cercetare realizată pentru CID NATO
Garantarea securităţii naţionale s-a impus ca obiectiv major al activităţii oricărui stat atît în cadrul politicii interne, cît şi în cadrul politicii internaţionale. Problema garantării securităţii naţionale pentru Republica Moldova a fost întotdeauna o problemă de distinctă actualitate. Astfel, necesitatea adoptării unei noi legi care ar reglementa activitatea statului în domeniul garantării securităţii naţionale este un fapt necontestat, Legea securităţii statului din 31.10.95, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova, fiind ne-funcţională atît datorită neajunsurilor structurale pe care le presupune, cît şi datorită transformării profunde a contextului internaţional în care se realizează securitatea naţională a Republicii Moldova.
În acest sens, este binevenită intenţia Parlamentului Republicii Moldova de a adopta un nou proiect de lege care trebuie să ea în consideraţie învăţămintele legii anterioare şi să propună noi reglementări şi viziuni ce ar contribui realizării sarcinii garantării securităţii naţionale. Ne-avînd intenţia de a recurge la o simplă enumerare şi redare a conţinutului Proiectului de Lege voi recurge din start la abordarea critică a conţinutului acestea, acestea ne-semnificînd că nu există şi anumite atu-uri a proiectului în raport cu Legea din 1995. Doresc să atenţionez că din punctul nostru de vedere, Proiectul de Lege conţine un şir de neajunsuri, chiar lacune serioase, care în sumă nu vor determina schimbarea stării securităţii naţionale, iar acest fapt va conduce la serioasa diminuare a importanţei adoptării unei asemenea act legislativ, şi va constitui prin aceasta decît „încă un punct” realizat în cadrul obligaţiilor asumate de către Republica Moldova în cadrul cooperării internaţionale şi a aşa zisei „politici a modernizării statului”. Adoptarea unui astfel de act fără o amplă discutare cu instituţiile societăţii civile în condiţiile apropierii alegerilor din 2009, ne face să considerăm că raţionamentele adoptării sale sunt de natură electorală. Sau cauzele garantării securităţii statului trebuie să reiasă din motive altele decît intenţia unor forţe politice de aşi promova imaginea politică în ţară şi peste hotare.
În linii generale, proiectul legii conţine o abordare puţin diferită a securităţii faţă de cea promovată în cadrul Legii securităţii statului din 1995. Argumentele care vor fi prezentate nu sunt aranjate în dependenţă de importanţa lor, toate fiind considerate a fi relevante. Astfel, în punctul 2, capitolul „Cooperare internaţională - instrument de asigurare şi consolidare a securităţii naţionale a Republicii Moldova” sunt expuse prevederi contradictorii care pun sub semnul întrebării intenţia schimbării stării securităţii naţionale a Republicii Moldova, şi chiar cea a integrării europene atît de accentuată în cadrul proiectului concepţiei. Avem în vedere două prevederi care se anulează reciproc, iar situaţia realizării ambelor fiind imposibilă. Ne referim la prevederea „integrării europene a Republicii Moldova” care considerăm că este anulată de cea a „cooperării în cadrul CSI”. Obţinerea calităţii de membru a UE nu este o piedică în vederea cooperării ţării respective în cadrul unor altor organizaţii. Logica raţionamentului menţionat anterior are la bază alte argumente. Astfel, dacă Republica Moldova doreşte a căpăta calitatea de membru cu drepturi depline a UE acest fapt nu-i va permite să participe la realizarea obiectivelor din cadrul CSI, deoarece cooperarea în cadrul CSI conţine obiective similare celora din cadrul UE, cel mai simplu exemplu fiind cel al creării uniunii economice, iar situaţia participării concomitente în cadrul a două uniuni economice este paradoxală sau mai bine zis chiar aberantă şi considerăm că anulează direct orice efort de integrare europeană reală. S-ar putea să-mi reproşeze că CSI este o comunitate care în mare parte deja nu mai funcţionează, opinie care este foarte des vehiculată atît în ţară, cît şi peste hotare, şi deci comunitatea statelor independente nu ar constitui o piedică în calea integrării europene. În acest sens, ca răspuns se iscă o altă întrebare: de ce ar trebui de menţionat cooperarea în cadrul unei organizaţii internaţional ne-funcţionale în cadrul concepţiei privind securitatea naţională a Republicii Moldova? Şi mai mult, a i se oferi astfel, un rol în vederea garantării securităţii naţionale în pofida faptului ne-funcţionalităţii sale? În plus, prevederile din cadrul Proiectului de Lege, care se referă la cooperarea în cadrul CSI în calitatea unuia din mijloacele internaţionale de garantare a securităţii naţionale, nu iau în consideraţie statutul distinct de care dispune ţara noastră în cadrul acestei organizaţii şi care prevede că Republica Moldova nu participă la cooperarea militară din cadrul organizaţiei. În concluzie, în baza celor mai sus menţionate, considerăm că imaginea securităţii naţionale în cadrul Proiectului de Lege preia incertitudinea generală care o conţine Legea securităţii statului din 1995, şi va afecta în continuare starea securităţii ţării. Totodată, în cazul garantării securităţii naţionale prin cooperarea în cadrul CSI aş dori să menţionez o dată în plus ne-funcţionalitatea acestei organizaţii, deoarece cooperarea social-economică şi politică în spaţiul post-sovietic se realizează în baza Convenţiilor şi Tratatelor bilaterale, iar marea majoritate a actelor semnate în cadrul CSI nu sunt realizate şi respectate fie în mare parte, fie chiar în totalitate. Acest fapt poate fi simplu demonstrat prin analiza relaţiilor de cooperare a Republicii Moldova în domeniul economic (sau oricare altul) cu orice ţară membră a CSI care se realizează în baza actelor încheiate la nivel bilateral, dar nu multilateral în cadrul comunităţii.
Reformarea sectorului securităţii naţionale urmează să ea în consideraţie principiile organizării democratice a ţării, prevedere sau scop foarte vag prevăzut în cadrul Proiectului Legii. în acest sens, dorim să atenţionăm că indiferent de faptul că Republica Moldova şi-a asumat un şir de angajamente atît pe plan intern cît şi internaţional în vederea democratizării ţării, în vederea dezvoltării democratice a sistemului de securitate naţională, în cadrul Proiectului Legii se atrage o atenţie minimă unei instituţii inerente oricărui sistem modern de securitate, precum este Controlul Democratic sau Civil în domeniul securităţii. Astfel, în cadrul Proiectului de Concepţie nu este dată noţiunea, iar referirea făcută la î asemenea instituţie s-ar părea că este de evitare a concretizării. Necesitatea şi importanţa efectuării unei referiri dare şi adecvate a acestei instituţii sporeşte în condiţiile în care Republica Moldova este considerată în continuare o ţară în proces de democratizare, fund etichetată ca o ţară „non-liberă”. Totodată, considerăm că în condiţiile ne-finisării procesului de democratizare a ţării, este necesară stabilirea unui obiectiv, dar şi principiu precum este cel al respectării drepturilor şi libertăţilor omului, fapt care la rîndul său este omis în cadrul Proiectului Concepţiei.
Un neajuns distinct al Proiectului Concepţiei îl constituie operarea uneori cu termeni şi noţiuni care pot avea încărcătură semantică multiplă şi care poate duce astfel la conflicte de interpretare a Legii. De exemplu în cadrul punctului 3, „Sistemul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova şi Reformarea acestuia” în definirea Sistemului securităţii naţionale sunt formulări de tipul „ansamblul instituţiilor societăţii Republicii Moldova, care au rolul de a realiza, a proteja şi a promova interesele naţionale ale Republicii Moldova”. Atenţionăm, că în practica statelor europene la capitolul Instituţiile sistemului de securitate sunt menţionate de obicei instituţiile statului. în cazul nostru s-a recurs la o abordare extensiva ne-fiind clar stabilite hotarele între stat şi societatea civilă, deoarece formularea „ansamblul instituţiilor societăţii Republicii Moldova” presupune totalitatea instituţiilor societăţii civile, inclusiv şi cele private. Sau cu alte cuvinte, prin o astfel de formulare se încalcă principiul auto-limitării statului care este unul de bază în cadrul oricărui sistem democratic. Consider că formularea „ansamblul instituţiilor societăţii” este atît de extensivă, încît ar permite încălcarea oricărui principiu de intervenţie legală a statului în sfera societăţii civile, ca de ex.: încălcarea principiului separării religiei de stat sau intervenţiile autoritare ale statului în sectorul ONG-urilor, etc.
Un punct distinct al observaţiilor noastre se referă la relaţiile cooperării cu NATO. În acest sens, considerăm că este abuzivă şi lipsită de tact menţionarea ne-dorinţei aderării la NATO în cadrul proiectului de concepţie, intenţia păstrării neutralităţii fiind posibil de făcut într-o formă mult mai diplomatică, iar forma în care s-a făcut această formulare ar putea genera un şir de alte întrebări, precum: de ce anume o formulare într-o formă ne-protocolară?
Considerăm că o astfel de prevedere este conformă viziunii unor forţe politice şi nu coincide cu interesul naţional al ţării. Evenimentele de ultimă oră reprezentate de rezultatele summit-ului NATO de la Bucureşti, dar totodată şi comportamentul pe plan regional a unei aşa forţe militare ca Rusia, demonstrează că rolul Alianţei este în continuă creştere atît la nivel regional, cît şi mondial. Această prevedere ne-conform formulată este în corespundere cu interesele geopolitice a Federaţiei Ruse (sau concepţia securităţii naţionale trebuie să fie bazată exclusiv pe interesele ţării şi nu trebuie să corespundă provocărilor geopolitice a unui stat străin) şi se înscrie perfect în schema şantajului politic al Republicii Moldova în schimbul reglementării conflictului transnistrean. Cred că ţările membre ale GUAM ce se confruntă cu probleme ale separatismului ar trebui să se gîndească foarte serios la oportunităţile implicării în bloc a unei aşa organizaţii în vederea participării sale la reglementarea conflictelor prin intermediul diferitelor strategii politice şi civile de care dispune Alianţa, care este în drept, dar totodată şi obligată în a se implica, de rînd cu UE, acest fapt fiind datorat calităţii de membru a organizaţiei a unui şir de state din regiunea Mării Negre.
Este necesar de subliniat şi un şir de neajunsuri a proiectului concepţiei securităţii naţionale în cadrul punctului ce se referă la problema reglementării conflictului transnistrean. În acest sens, atitudinea care se imprimă statului prin prevederile proiectului concepţiei securităţii naţionale denotă o poziţie excesiv de loială faţă de autorităţile separatiste, ne-fiind specificat că reglementarea conflictului se va realiza în baza Constituţiei Republicii Moldova şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, iar acest fapt ne permite să ne întrebăm în ce ar consta preţul politic al unei reglementări ne-transparente a conflictului. Totodată, în cazurile în care se menţionează despre „consolidarea şi susţinerea separatismului” nu se specifică semnificaţia acestor formulări, precum şi subiecţii realizării acestei susţineri. în legătură cu această problemă, la capitolul Ameninţări la adresa securităţii naţionale se omite menţionarea încălcării statutului de neutralitate a Republicii Moldova şi prezenţa pe teritoriul ţării a forţelor şi contingentului militar a unui stat străin, fapt care constituie o abordare partajată a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale bazată pe „interese politice”.
În loc de concluzie aş dori să ridic un şir întrebări, unele fiind urmate de răspunsuri altele nu. În ce constă noutatea Proiectului Legii pentru aprobarea Concepţiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova? Să fie oare integrarea europeană? După cum am subliniat anterior, proiectului concepţiei securităţii naţionale este unul contradictoriu. Un şir de prevederi ale sale anulîndu-se reciproc, iar intenţia integrării europene fiind anulată de cea a integrării în cadrul CSI (anume a integrării, deoarece potrivit documentelor de bază a comunităţii statelor independente noţiunea de integrare şi cooperare se suprapun), care constituie mai mult un simbol al sferei influenţei exclusive a Federaţiei Ruse, fapt specificat şi în cadrul concepţiei de politică externă a acesteia. Se evidenţiază oare proiectul concepţiei prin operarea cu noţiuni şi termeni mai exacţi ca Legea securităţii din 1995, care ar permite evitarea interpretării duplicitare a Legii şi ar contribui astfel la realizarea exactă a ei? Răspunsul negativ prezentat şi argumentat mai sus, ar putea fi suplimentat cu exemplul unei alte formulări din cadrul proiectului de lege, precum – „se vor implementa practicile şi standardele europene de securitate” – care considerăm a fi foarte evazivă şi inexactă, deoarece există o multitudine de practici şi standarde a statelor europene în domeniul securităţii. În baza unei astfel de formulări la sigur am fi în drept să pretindem guvernului aderarea la NATO, interpretată şi ea ca fiind una din practicile europene (nu vom fi primii care vom atenţiona că majoritatea absolută a statelor europene care s-au integrat în UE anterior au aderat la NATO). De asemenea, paragraful ce se referă la cooperarea cu Alianţa Nord-atlantică nu face nimic altceva decît să întărească unele rezultate ale cooperării atinse în baza Legii securităţii statului din 1995, avîndu-se în vedere cooperarea în baza PfP şi IPAP, iar prin aceasta ne-modificînd cîtuşi de puţin situaţia şi ne-încercînd a beneficia de oportunităţile pe care le oferă NATO. în acest sens, ca şi în majoritatea legilor strategice pentru politica de securitate şi politica externă adoptate pînă în prezent, în cadrul proiectului concepţiei este preluată o stare generală de incertitudine, o stare expectativă a statului, care ar putea echivala cu un anumit tip de „idealism” ce determină la sigur un şir de consecinţe nefaste pentru starea securităţii naţionale.
Sursa: Jurnal Academic, 9/2008, CID NATO